Notă: Acest articol evidențiază exclusiv latura pozitivă a măsurilor de restricție impuse din cauza pandemiei de coronavirus. Nu neg în niciun fel pierderile și suferințele oamenilor cauzate de virus.
Coronavirus… Cred că acest cuvânt a încetat de ceva vreme să mai însemne doar atât: un virus. Acum exprimă mult mai mult. O parte din viața noastră poate fi numită coronavirus. Când rostești cuvântul ăsta, te gândești la școli închise, la știri alarmante, la ordonanțe de urgență…
Personal, eu merg și mai departe. Mă gândesc și la altceva. Cuvântul acesta a căpătat pentru mine o valoare de timp și de activități pe care le-am făcut silit de izolarea provocată de el. „Pe vremea când era coronavirus…”, voi spune peste câteva luni, ca și cum aș spune „pe vremea liceului…”.
Pentru mine, coronavirus înseamnă regăsirea păcii și a liniștii.
Înseamnă reorientarea către mine însumi. Impunându-mi singurătatea pentru luni bune, carantina m-a forțat să fac ceea ce ar trebui să facem cu toții mai frecvent. Să petrecem timp cu noi. Să vedem ce ne doare, ce ne bucură, unde vrem să ajungem, dacă ne place unde suntem acum… Să oprim două momente rotița de hamster. Să oprim mersul la școală/serviciu, gătitul, spălatul, sportul, ieșitul la mall. Să luăm o pauză, să ne suspendăm în timp și să vedem dacă ne place ce facem.
Aceste luni de recluziune mi-au permis să-mi reanalizez viața.
Mă, oare eu chiar vreau să fac chestia asta? Ce vreau de la viața mea? Ce carieră mi-ar plăcea? Vreau să fiu scriitor? Super! Atunci de ce nu mă apuc de scris în loc să mă uit la seriale toată noaptea? Vreau să fiu pictor? De ce aștept facultatea și nu mă apuc acum de niște cursuri gratis? Vreau prieteni? De ce nu mi-i caut? Ce mai aștept?
E imperios necesar să purtăm astfel de dialoguri cu noi înșine cât mai des! Nu putem trece la o altă activitate, la un alt hobby așa… ca într-un vârtej. Că așa s-a nimerit, că și că… Păi, hai să-mi stabilesc niște priorități, să văd ce vreau și să acționez în consecință! Nu să mă las purtat de val.
Însă coronavirusul nu s-a limitat la a-mi oferi un frumos monolog interior. Nu, mi-a dăruit și un dialog.
Dincolo de cunoștințele cu care vorbesc forțat de împrejurări, de pălăvrăgeala cotidiană, se mai află ceva. Am găsit, în liniștea făcută de lipsa acestei zumzăieli omenești de fundal, dialogul adevărat. Între fii și părinți, între frați, între adevărații prieteni, între mentori și discipoli. Mi-am cimentat relațiile de familie și am cunoscut oamenii cu care stau în casă mai bine decât oricând altcândva.
Mi-am dat seama că uneori facem un lucru din inerție. Pentru că așa pare (atenție, doar pare!) mai comod. Rulăm același stil de viață și aceleași obiceiuri luni, ani de-a rândul, fără să se afle în spatele lor o decizie personală. Am conștientizat că am mers pe un drum pe care nu l-aș fi ales niciodată. Am ajuns însă pe acel traseu, deoarece nu mi-am oferit timp de decizie, de analiză, de un video call cu mine însumi, cu eul meu cel mai intim. Am avut astfel ocazia să mă opresc din mersul pe o cărare care nu-mi plăcea. Am avut timp să apuc pe o alta, care îmi surâdea discret demult. Un surâs care a fost mereu acolo, deși camuflat în zăpăceala și agitația zilei. Atât de ascuns, că nici nu l-am observat!
Dacă mi-ar cere cineva să rezum această perioadă care nu știm cât va mai dura în câteva cuvinte, aș defini-o ca pe un exercițiu de introspecție. Cele mai bune cadouri pe care mi le-a făcut carantina au fost autocunoașterea (și acționarea în consecință), respectiv cunoașterea (adevărată, nu de fațadă, nu tehnică) a celorlalți.
Pentru toate astea, simt nevoie să scot un urlet. Nu de disperare. Ci de mulțumire.
Distribuie acest articol!
Cred ca multi ne regasim in cuvintele tale. Dar, mai cred ca au fost doua categorii de oameni :cei ca tine care au descoperit partea buna a familiei, a prietenilor, care si au creionat sau si au gasit drumul in viata, si din pacate cei care au descoperit reversul medaliei si care su ieșit mai șifonati, mai depresivi etc. Dar poate si pentru acestia este un cistig. Articolul tau este scris foarte, foarte bine. Felicitări!
Așa e. Mulțumesc frumos!