școala online
Reading Time: 3 minutes

În clasa a XII-a am făcut orele în format online. Clar, a fost un chin. Sper ca elevii care fac școala online să prindă încredere, să se pregătească în forță pentru examenul viitorului. Știu ce simțiți și că materiile devin din ce în ce mai dificile.

Consider că această trecere de la învățământul tradițional la un învățământ preponderent modern, în mediul online, trebuie foarte bine organizată, deoarece această schimbare poate crea multe „deficiențe” atât din punct de vedere cognitiv, al informațiilor, cât și din punct de vedere afectiv. 

Din punct de vedere al avantajelor, învățământul online ar fi un ,,homeschooling” altfel, un ajutor uneori. Poate și din punct de vedere al orelor de trezire, al orarului școlar, fiind un program ,,liber”.

Dar ce se întâmplă, de fapt, privind partea afectivă a lucrurilor? Dar cea informativă? Din experiența orelor de clasa a XII-a făcute online:

În primul rând, unii profesori își dădeau mai mult silința la școală pentru ca noi să plecăm cu materia pe jumătate învățată sau înțeleasă încă din clasă. Însă, în mediul online, profesorii pășesc cu neîncredere, iar noi, ca elevi, simțim acest lucru. Mi-ar fi plăcut ca la anumite obiecte pentru Bacalaureat să nu discutăm doar exercițiile pe care nu le-am înțeles, ci să reluăm materia de la zero.

Înțeleg că aceste ore online îi afectează pe profesori, fiind ceva nou, dar ne- au afectat și pe noi, elevii din clasa a XII-a. Orele pentru Bacalaureat nu au mai fost aceleași, nu mai simțeam acea prietenie și încurajare de care aveam nevoie. Ca de exemplu, orele de pregătire au fost insignifiante. Trimiteam poze cu exercițiile și profesorul ni le verifica. Din neatenție, nu observa greșelile minuscule, de detaliu, greșeli care costă într-un examen.

De asemenea, elevii au avut tendința să judece profesorii care nu se descurcă cu detaliile în ceea ce privesc orele online. Și nimeni nu a încercat să-i ajute. Sper ca de această dată, să se formeze multe training-uri care să încurajeze profesorii să țină ore cât mai fabuloase online! Dragi profesori, dacă aveți nevoie de ajutor, sunt aici!

În al doilea rând, teleșcoala, emisiunea care ar trebui să ne ajute în vederea pregătirii pentru bac. Doar că această emisiune pare că ar voi să-i ajute doar pe elevii din zona mate-info. Recomandările pe care le-am făcut, adică adăugarea mai multor ore de română și de psihologie, n-au fost luate în serios. Orele de matematică nu dețin și nivelul pe care îl fac cei de la profilul vocațional. Sunt multe ore de informatică, fizică și chimie. Dar cei de la profilul vocațional ce fac? Nu ne putem descurca singuri și ne simțim ,,defavorizați”. 

În al treilea rând, afectivitatea. Majoritatea poate preferă acest „homeschooling” digital sau ,,fast-food emoțional”. Învățământul online distruge. M-am simțit nepregătită în fața acestui examen al maturității, nu mai găseam un sfârșit al suferinței. Totuși, reușisem să înțeleg revolta lui Tudor Arghezi, fiind poetul care m-a ajutat să lupt. Am avut nevoie de ajutorul consilierului școlar, doar că ajutorul nu s-a simțit. Mai bine spus, nu a avut același efect pe care l-ar fi avut o întâlnire ,,face to face”.

Învățământul online provoacă prăbușiri, un ,,burn out”  care nu mai conduce spre randament școlar. Nu mai exista timp pentru pauze.  Tot ceea ce făceam consta în număratul zilelor până voi da față-n față cu examenul și adunam din ce în ce mai multe gânduri negative care mă striveau: ,,Dacă nu iau Bacul?”, ,,Dacă nu ajung unde-mi doresc?”, ,,Dacă o să am o zi proastă?”, ,,Dacă eșuez?”. Și niciodată nu primeam un răspund la tipul acesta de întrebări. Deveneau un rău necesar cu care mă hrăneam pentru a mă pregăti intensiv pentru Bacalaureat.  

Să nu excludem și faptul că printr-un învățământ online, elevii nu-și pot însuși deprinderile necesare pentru a face față unui conflict și pentru a înțelege cum își pot manageria emoțiile. Astfel, apar noi cazuri de bullying. Poți citi un articol despre bullying aici.

Este dificil să cauți motivație în mediul online!

Sunt tinerii pregătiți pentru eșec? Nu! Nu suntem pregătiți și nici nu vom fi. Învățământul online nu ne învață decât faptul că memorarea mecanică o întrece pe cea logică, devenind un proces al învățării cognitive. Cum rămân cu pasiunile noastre? Cum rămâne cu dezvoltarea competențelor și aptitudinilor noastre? Învățământul online nu poate fi văzut drept alternativă pedagogică. 

Însă, învățământul tradițional presupune un climat educațional stabil, un ambiant educațional deschis, unit, unde, împreună cu ceilalți colegi, simțeam că pot trece peste nopțile pierdute din cauza stresului sau din cauza panicii privind eșecul școlar. În învățământul tradițional, există o competiție care peturbă prin comparații, însă, de cele mai multe ori, am putut simți și competiția pozitivă, ceea ce retrezește motivația de a fi mai bun, de a găsi o versiune mai bună a mea, de a-mi descoperi limitele și de a le depăși.

În concluzie, învățământul on line nu poate fi văzut drept o inovație în pragul educației, deoarece educația devine o voință de iubire generoasă față de sufletul celuilalt pentru a i se dezvolta întreaga receptivitate pentru valori și capacitatea de a realiza valori, iar pentru acest fapt este nevoie ca personalitatea elevului să fie hrănită.

Dacă vrei să citești un articol despre profesorii fascinanți care au reușit să mă ajute pentru a trece cu bine peste încercări, îl poți găsi aici.

Distribuie acest articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *