Educația sexuală
Reading Time: 4 minutes

Nu știu cum stau lucrurile pentru alții, dar în cazul meu, carantina a fost un prilej să petrec nesăbuit de mult timp pe internet. Și oricine care nu a trăit sub o piatră până acum, știe foarte bine că în vremuri tulburi ca acestea lumea găsește niște modalități…stranii de a procesa informația.

Mă refer desigur la nelipsitele teorii ale conspirației de tipul „Totul este aranjat de Guvern”, „Vor să ne ia libertatea de exprimare”, „COVID-19 nici măcar nu există”, „Corona-virus e arma biologică a Chinei” și „Măștile sunt de fapt inutile”. Bineînțeles că eu, ca oricare membru al generației  Z sătul până peste cap de reptilieni, platiști și illuminati, am dat din umeri întrebându-mă „Cât de paranoic trebuie să fii încât să crezi că tot ceea ce ține de opinia publică și de conducere trebuie să fie cumva vreo conspirație?”. Apoi, surâzând cinic, un gând îmi fulgeră prin minte: „Oare cum ar fi să fi o persoană obișnuită și să ai un membru de familie care crede în lucruri din astea?”.

Astfel mi-am petrecut eu zilele, crezând că sunt înconjurată de persoane tipice, până de curând, când luam cina împreună cu părinții mei. La televizor se difuzau știrile cu privire la noul val de îmbolnăviri, iar mama –care este educatoare-  era într-o dispoziție proastă după ce venise de la școală și avusese o groază de neplăceri datorită sistemelor actuale de prevenire a pandemiei în școli. Of, nu se mai termină! m-am lamentat eu.

– Bineînțeles! O să dureze cât vor ei.

Mama, chestia asta nu o controlează nimeni!

– Așa zici tu? mă luă ea de departe cu un ton glumeț.

Nu era pentru prima dată când mama făcea astfel de observații. De obicei ori nu ziceam nimic ori mă opream aici. Dintr-un motiv sau altul, totuși, în aceea zi am hotărât să continui discuția:

– Da! Nu-i ca și cum au făcut ei virusul sau ceva…

– Eu una cred că ăștia fac virusul ăsta să pară mai mare decât este de fapt. E doar o răceală mai aprigă. Ar trebui să o lase așa, ca să prindem imunitate la virus. Cum au făcut în Anglia.

– Mama, în Anglia efectiv s-a răspândit virusul mai tare după…

– Și în China, începu tata atotștiutor, cum s-au spălat pe mâini de COVID?

– Păi nu s-au spălat! Sunt comuniști! am spus eu cu indignare. Probabil că au și nu spun. Așa a început pandemia până la urmă.

– Da, continuă mama; au ținut totul secret până când a scăpat de sub control și atunci a fost prea târziu. Corona era deja distribuit prin export cu mult dinainte să se vorbească despre asta la știri. Mama se înclină ușor într-o parte, căutând aprobare din partea tatei: cred că noi am și avut atunci COVID-19, mai ții minte?

– Mama, e imposibil să fi avut atunci; a fost doar o gripă mai rea. Și am fi dat virusul mai departe…

– Ba da, mă contrazise tata, cum să nu? Eu cum n-am avut o „gripă” așa de rea că a trebuit să-mi iau liber de la servici iarna asta?

– Aia a fost înainte să înceapă măcar pandemia! Nimeni nu era bolnav în România atunci. Și eu n-am avut nimic.

– Dar tu știi că sunt și oameni asimptomatici? mi-o tăie mama. Nu-ți dai seama că sunt bolnavi…

– Da, știu! De aceea purtăm măști; ca să fim siguri.

– Nu te protejează măștile. Tu știi unde se duc toți microbii pe care îi expiri când porți una? Efectiv te înăbuși cu ei toată ziua!

– Dar medicii cum le poartă toată ziua? încerc eu provocatoare.

– Medicii nu le poartă toată ziua; le folosesc numai la operații ca să nu infecteze rana pacientului…

– Exact! Fiindcă nimeni nu zice că măștile trebuie să te protejeze pe tine; ele protejează pe alții în eventualitatea în care ești bolnav. Și se presupune că sunt de unică folosință. Nu refolosești o mască de două ori și o împrumuți altora!

– Păi dacă-i așa, începu tata, măștile nu protejează pe nimeni. Știi în ce condiții sunt făcute măștile prin India și prin Africa? Că la noi nu se fac. Ca să nu mai spun că nici nu îți acoperă fața în totalitate. Tata își acoperi partea de jos a feței demonstrativ: dacă să zicem 80% din aer este oprit de mască și 20% îmi iese prin părți…

– De unde știi tu procentele astea? îl întrerup.

– Păi, teoretic…!

– Nu, îl întrerupse mama, are dreptate: nu ești calificat! Nu e ok să scoți date exacte când nu știi. Oricum, ideea e că măștile nu ajută pe nimeni.

– Asta pentru că refolosiți măști vechi cu sârma slabă și nu le puneți cum trebuie!

– Măi, dar tu chiar ești dedicată! spuse mama cu mirare. Avea dreptate El (nume de cod pentru una dintre prietenele mamei) – că și al ei tot așa zice -; când o să aveți voi copii, o să se nască cu niște măști de protecție, așa… lungi, ca de elefant.

Mă uitam cu gura căscată la mama, fără să știu ce să mai zic. Nu mai aveam niciun chef să continui discuția și mi se răcea mâncarea în farfurie. Mama zâmbea triumfătoare. Restul mesei a decurs în mod normal.

După masă, m-am dus în camera mea și am început să scriu asta.

Voi ce spuneți? Cui i-ați da dreptate: părinților mei sau mie? Cu sau fără mască?

Rețeta eșecului: școala online! Află mai multe aici!

Mulțumesc pentru corona-virus! Află mai multe aici!

Distribuie acest articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *