Voluntarul Îngerilor
Reading Time: 5 minutes

În clasa a XI-a am fost și eu „Voluntarul Îngerilor”, alături de colegii mei din cadrul Colegiului Național „Ghorghe Asachi” și din partea Liceului de Arte „Victor Brauner”. Am participat la o strângere de fonduri, prin care am reușit să o cunosc pe Carmen Suciu, fondatorul Asociației „Născută Înger”.

Carmen Suciu are o poveste incredibilă despre cum a luat naștere Asociația „Năcută Înger”, fiind o luptătoare și un voluntar de elită. Nu are cazuri la care să nu răspundă și niciodată nu a ignorat strigăte de ajutor.

„M-am născut într-o famlie de îngeri!” ,

spune Carmen Suciu despre sine.

Carmen ne-a povestit despre o situație, o provocare pe care sora sa i-a dat-o: să se imbrace în cerșetor și să observe reacția oamenilor din jur. „Când ai să ajungi să îmbrățișezi un cerșetor fără repulsie, atunci îl vei găsi pe Dumnezeu”.

A fost o experiență unică, experiență pe care nu mulți oameni ar putea să o înțeleagă. „M-am simțit umilită, batjocorită, ca și cum nici nu aș fi existat! Un scuipat aș fi putut să spun că eram atunci.”

De când sunteți dumneavoastră voluntar?

De când m-am născut, Andreea.

Ce ați simțit când ați ales să deveniți voluntar?

Eu m-am născut într-o familie de voluntari, în primul rând, pentru că părinții mei mi-au insuflat dragostea de oameni, mai ales de cei aflați în nevoie. De atunci am fost foarte familiarizată cu ideea de voluntariat, de a ajuta pe cel aflat în dificultate, mai ales copiii.

Nu știu ce aș fi simțit în mod express pentru că mi s-a părut ceva normal a face voluntariat și de a fi alături de cel aflat în dificultate.

Când a fost înființată Asociația „Născută Înger”?

Asociația „Năcută Înger” ar fi trebuit să fie înființată de foarte mulți ani. Însă, din cauza plecării surorii mele la cer nu am mai putut să o înființăm.

Am avut o perioadă de foarte greu și un dezechilibru total al meu, în care, nu știam ce să mai fac cu Asociația, dacă aș putea continua. Dar, într-o zi, stând de vorbă cu prietena mea de la Iași, un sociolog extraordinar de bun, ne-am propus să facem Asociația și să continuăm cu visul Ellei.

Care a fost visul Ellei?

Visul Ellei a fost această Asociație, în care să pot ajuta în special oamenii străzilor, oamenii fără adăpost, oamenii fără nicio șansă în viață, oamenii căzuți.

Am considerat că este singura misiune a mea în care pot să merg mai departe, să-mi înfrâng durerea, să-mi înfrâng suferința pe care o am în suflet și să-i arăt surorii mele, de acolo de sus, că noi încă o iubim și ea trăiește prin fiecare lucru ce-l facem noi aici.

Cum ați reuși să transformați durerea într-o punte de iubire?

Eu sufăr de foarte mulți ani, în primul rând, cu plecarea fetei mele la cer și a fost o perioadă foarte grea. Și atunci, sora mea, fiind mereu aproape de mine, mi-a mai diminuat cumva din suferință. Dar, plecarea ei m-a trimis undeva, nu știu, nu aș putea să spun.

Dar am știut că dacă mă întorc în Iadul în care fusesem cândva, atunci nu voi mai reuși niciodată să ies de acolo. Într-o seară, stând de vorbă cu prietena mea, ea mi-a zis „Scrie cartea pe care o ai în minte și pe care vrei să i-o dedici Ellei”.

Cum se numește cartea pe care ați scris-o?

Cartea se numește „Născută Înger”. Noi nu aveam nici fonduri de a constitui o Asociație și nu aveam de unde să luăm atunci. Și toate fondurile pe care le-am primit din această carte au contribuit la această Asociație.

Cum ați transformat această Asociație în iubire?

Am transformat această Asociație într-o punte de iubire, cum spun eu, între Dumnezeu și om, dar și între om și oameni doar cu foarte multă dăruire. Fiecare caz care mi-a venit nu l-am judecat prin prisma a „Ce-a făcut?”, Cine este?”, „De unde este?”, „Dacă bea? Dacă fumează?”. Am luat omul ca atare pentru că nimeni nu-ți cere ajutorul dacă nu este într-un impas extraordinar de mare.

Ne-am perfecționat pe parcurs, am făcut activități sociale proprii și atunci am văzut că foarte mulți oameni au nevoie de ajutorul nostru, mai ales copiii. Niciun copil din lumea asta nu este vinovat că se naște într-o astfel de familie.

Și așa am reușit, împreună cu alți voluntari care mi s-au alăturat pe această cale, „voluntarii Îngerilor”, cum îi numesc eu, chiar și dintre voi, tinerii, de la Liceul de Arte și Colegiul „Gheorghe Asachi” care s-au implicat în evenimentele și în proiectele pe care noi le-am avut.

Au fost voluntari care au luptat alături de mine pentru viața unor copii, pentru viața unor oameni care efectiv erau în pragul deznădejdii.

Cu fiecare bucurie, cu fiecare viață care a fost salvată de noi și de voi, voluntarii Îngerilor, atunci am mers și mai mult, și mai departe cu mai mult curaj.

Te-ai confruntat cu zile în care să nu mai știi cine ești?

Au fost zile în care cădeam frântă de oboseală sau, poate, dezamăgită sau poate amețeam de atâta necaz și durere pe care le vedeam în familiile unde mergeam.

Nu am renunțat, chiar dacă am fost de multe ori în genunchi, aș putea să spun sau mi-au rămas lacrimi atârnate de suflet. În multe cazuri nu am renunțat, am mers înainte. Consider că asta e misiunea mea acum, aici și pentru totdeauna.  

Au încercat oamenii să te descurajeze spunându-ți că ceea ce faci ar fi inutil?

Da, mulți. Unii m-au mai numit cerșetor, câte și mai câte acuze. Aveam un gust amar pentru o perioadă, plângeam și întotdeauna spuneam „Doamne, dacă tu crezi că eu trebuie să merg pe drumul ăsta, ghidează-mă! Du-mă unde trebuie să ajung și apoi, adu-mă cu bine acasă!”

Sunt convinsă că dacă Dumnezeu nu ar fi îngăduit să fac ceea ce fac, nu ar fi mers atât de mult Asociația, nu aș fi ajutat atât de mulți oameni. Niciodată nu am ignorat un strigăt de ajutor.

Ce proiecte vizați pentru viitor?

Acum suntem în plină campanie pentru Ziua Bunicilor Noștri, care va fi sărbătorită pe 1 octombrie, o zi internațională pentru cei vârstnici. De data aceasta vom merge la căminul de bătrâni din Roznov, unde ne vor aștepta 38 de bătrâni. Ne vom duce cu daruri, legume și fructe.

Plus, avem  campania în care ajutăm fiecare copil care-și dorește să meargă la școală și îl susținem, îl ajutăm, îl ghidăm pentru a fi sprijin către studii.

Avem studenții pe care îi sprijinim și-i ajutăm cu bursa socială „Ella Suciu”, prin care încercăm să-i încurajăm pentru a nu renunța la facultate, fiind șansa lor pentru a ieși din mediile nefavorizate.

Distribuie acest articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *