cum să faci un copil să citească
Reading Time: 3 minutes

Cum să faci un copil să citească? De ce nu citesc mai mult copiii din ziua de azi?

În următoarele rânduri vă voi prezenta părerea mea în calitate de pasionată de literatură din generația Z, în legătură cu modul în care dragostea pentru lectură ar trebui insuflată copiilor.

S-au schimbat vremurile

Un lucru pe care mulți adulți îl trec cu vederea este acela că vremurile s-au schimbat, iar copiii lor au ocupații și aspirații diferite de cele pe care le aveau copiii de acum 30 de ani.

Atunci, copiii nu aveau telefoane performante, televiziune liberă și diversă și jocuri pe calculator care să le atragă atenția, dar în ziua de azi, gadget-urile sunt peste tot și par mult mai interesante decât o carte pentru un puști de 8 ani hiperactiv.

De aceea, este responsabilitatea adulților să facă cititul atractiv pentru copii.

Cum am putea stârni interesul copiilor pentru lectură?

Un prim pas, ar fi ca părinții să citească seara copiilor o poveste înainte de culcare.

Astfel, cei mici au un prim contact cu cărțile în afara mediului școlar și învață să le asocieze cu ceva plăcut și nu cu stresul de la școală.

Nu numai că îi va liniști pe cei mici înainte de culcare, dar le va și dezvolta atenția la detalii și îi va ajuta să comunice mai bine, punând întrebări specifice despre poveste.

Nu e necesar ca adulții să le citească ceva în fiecare seară, dar e important ca măcar uneori să apuce o carte de pe raft și să aibă o oră de lectură împreună cu copilul lor.

Lasă-i să-și aleagă prima carte după propriile gusturi

Un alt lucru pe care adulții ar trebui să îl aibă în vedere odată ce copiii lor învață să citească este alegerea primei cărți pe care prichindeii să o lectureze individual.

Indicat ar fi să îi lăsați să își aleagă singuri prima carte pe care să o citească dintr-o varietate cât mai largă.

Dintre sutele de cărți existente cel puțin una este scrisă pe placul elevului în cauză.

Citind despre subiecte care îi captivează, cei mici vor reuși să privească lectura ca pe o experiență fantastică și nu ca pe o povară pentru școală.

Eu, de exemplu, am urât cititul până ce am descoperit că există un roman scris despre viața unui cal (animalele mele preferate la vremea respectivă), „Black Beauty” de Anna Sewell. Deși nu l-am terminat din prima, romanul acesta mi-a demonstrat că cititul poate fi întradevăr o călătorie accesibilă și plăcută și m-a motivat să citesc tot mai mult.

Așa cum spunea scriitoarea J.K. Rowling: „Dacă nu-ţi place să citeşti înseamnă că nu ţi-ai găsit cartea potrivită.”

Problema listei de lecturi de la școală

Personal, consider o idee nepotrivită să le arătăm tuturor copiilor aceeași listă de lecturi și apoi să ne așteptăm ca tuturor să le placă cititul.

Mulți copii s-ar putea simți intimidați de limbajul complicat al anumitor cărți clasice din programă și ar putea trage concluzia greșită că toate cărțile sunt la fel de dificile și de neinteresante.

De ce neinteresante? Pentru că uneori școala recomandă cititorilor începători de clasele I-IV cărți scrise acum mai bine de 100 de ani, pe subiecte care nu mai sunt de interes pentru un copil crescut în secolul XXI.

Deși clasicii trebuie citiți pentru cultura generală a fiecăruia, mi se pare absurd să avem pretenția ca farmecul și genialitatea acestora să ajungă la mintea unui școlar cu vârsta de 10 ani.

Trebuie să vă amintesc că lectura este o activitate care necesită timp, iar atenția copiilor la vârsta la care învață să citească este scurtă, mai ales atunci când se plictisesc.

Cu alte cuvinte, cartea trebuie să atragă și să antreneze atenția copilului nu să i-o îndepărteze și să i-o disperseze până ce acesta se concentrează mai mult pe citirea corectă a cuvintelor decât pe înțelegerea textului ca un întreg.

Nu îi forțați pe cei mici să citească numai clasici. Nu au intrat zilele în sac: vor avea timp berechet să ajungă treptat și la clasici înainte de BAC dacă li se acordă timpul necesar.

Nu pot garanta că fiecare copil va îndrăgi lectura dacă sunt urmate aceste propuneri. Eu doar am reprodus pașii care au funcționat pentru mine și probabil că pentru alți copii nu vor merge la fel de bine. Fiecare copil este unic în felul său și este responsabilitatea părinților să învețe să descopere ce îl diferențiază pe al lor de restul și să adapteze o propunere universală în funcție de caz.

Distribuie acest articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *